Tu in cine/ce crezi?

Luni 25 sept 201

Tu in ce crezi? Cine sau ce iti da putere? Atunci cand ai nevoie de un raspuns unde il cauti? Intreb dupa ce ai incheiat pleiada de telefoane, dupa ce ai sunat o pe mama, pe bunica, ai apelat la tata, la toti prietenii, care mai de care mai nebun, eventual au intrat in hora si cativa colegi de serviciu. Daca ai verisori, sunt si ei pe lista de nefericiti, condamnati sa treaca alaturi de tine prin nu stiu ce criza existentiala de moment, care oricum nu e mai mult decat o furtuna intr-un pahar cu apa. Dar cum tu esti un vulture in paharul tau, ti se pare ca totul este cu si despre tine. Guess what.. nu e despre tine! Si nu te poate ajuta nimeni. Fiecare raspuns pe care l primeste va fi, in cel mai bun caz, o parere a acelei persoane despre cum ar reactiona ea in acea situatie. Din nou, nu are legatura cu tine. Acea persoana vorbeste despre ea. Nu ti s-a intamplat sa spui cuiva ceva si raspunsul sa inceapa cu: eu odata… deci, este despre acea persoana! comic, nu? Pai si atunci, ce ne facem? Avem o situatie si pana acum nu ai obtinut decat o suita de variante de actiune pe care le-ar face cunoscutii tai. Dar tu? Tu ce faci? Mai exista o etapa, cea a dracilor, a nervilor, a bocetului cu sughituri si eventual a datului vina pe univers, pe bunica, pe strabunica, pe sefu, vecinu sau oricine trece strada atunci. Dupa valul asta, tot nu ai raspuns, ce te faci? Daca mai incerci din nou la prieteni, s-ar putea sa nu-ti rspunda nimeni sau risti deja sa enervezi pe cineva.  Si atunci? Pai nu-ti mai ramane decat sa respiri adanc, sa mai dracuiesti un pic si apoi sa fac ceva. Orice iti trece prin cap, suflet sau minte. Pana la urma, by your self vei gasi un raspuns si vei lua o pozitie. Daca faci asta constient si cu asumarea oricaror consecinte, atunci este si mai relaxat. Dar, de cele mai multe ori, asta se face cu o mie de intrebari despre cum , dar de ce? Dar o fi bine? Dar ce risc? Dar daca fac altfel? In fine… un chin teribil, cumplit de obositor si pana la urma te doare capul. Daca te straduiesti mult asa, e posibil sa te si imbolnavesti de ceva, pentru ca al tau corp are nevoie sa scoata afara, cumva, pleiada de prostii cu care il indopi. OK, si acuma, obosit si sa mai gandesti, iei o decizie. Vrut nevrut, fortat nefortat, te decizi cumva si dai batai. De cele mai multe ori, Solutia e chiar buna, si era pentru tine mereu acolo. Si acum te intreb, de ce a trebuit sa te “tormentezi” in asa fel, sa te duci pana la capatul lumii si inapoi ca sa revii tot la tine? Poate data viitoare vei merge direct la sursa, acolo in adancul tau, acolo unde este un loc in care palpita ceva cand iei o decizie placuta tie, acolo unde iti rad mustatile de bucurie cand faci ceva ce ti-ai dorit de mult timp, acolo e locul tau. Numeste-l cum vrei, sufltet, inima, sine mai inalt, maestru, intuitie, Dumnezeu, dar ala e si e al tau, mereu gata sa te serveasca. Doar trebuie sa respiri si sa mergi acolo, raspunsul e pe tava. Dar sunt naiva, pentru ca tu nu-l vei cauta urmatoarea data, vei continua sirul absolut cretin de chinuri, ca sa vada toata lumea cat suferi, si ca apoi, tarziu tare, sa cazi lat, eventual in vreo depresie. Sigur niste pastile sunt solutia…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *